Sunt constienta ca panica s-a instalat in ochii oamenilor si, din acest motiv, am luat initiativa de a va impartasi cateva pagini din etapa furtunoasa prin care a trecut mama mea. In urma cu o luna ea a decis sa vina din Occident, mai precis din Spania, pentru a solutiona o problema majora care nu putea fi amanata. Astfel ca, a ajuns in locul parintesc unde credea ca mereu isi va gasi linistea, dar din pacate nu a putut sa se bucure de atmosfera in care vietuiam. Va intrebati de ce? Simplu, membrii familiei din partea tatalui si locatarii blocului au transformat cuibul fericirii noastre intr-o scorbura fara grai, aducandu-i injurii in permanenta persoanei care m-a incurajat si m-a aparat de vanturile puternice, care m-ar fi nimicit fara dubii. Eu mereu am considerat-o eroina de otel a inimii mele si acum a dat din nou dovada de semetie. Ce-i drept, ochii sai adanci de multe ori au fost cuprinsi de lacrimi, dar am strans-o mereu tare in brate, spunandu-i: “Negresit, va fi totul bine, draga mea!” Apele s-au calmat, dar nu ma satur sa pun in prim-plan puterea mamei de a trece cu calmitate prin orice dificultate intampinata in calea sa. O stimez si ii mulțumesc in fiecare zi pentru lectiile de demnitate pe care mi le-a oferit!