Sunt de 2 ani si un pic in Franta iar vestea ca o sa fim blocati am aflat-o cand eram in tren,inapoi spre casa din Paris-reveneam de la un curs…Lunea medicul de familie m-a chemat la cabinet: aveam un pic gatul iritat si cum veneam dintr-o zona de risc am avut 2 sapt de izolare. Timpul asta a venit cu stresul aditional,nu il resimteam neaparat de-a lungul zilei,dar noaptea visam chestii legate de virus si cum incerc sa imi fac singura gel dezinfectant.Apoi mi-am zis ca tre sa fac « the most of it « si sa o iau ca pe o vacanta meritata:am inceput sa plantez flori,sa gatesc mai mult,sa imi aranjez actele,sa citesc mai mult…Virusul a dat un alt sens lucrurilor,schimband toate obiceiurile si planurile noastre .Intre timp coronavirusul mi-a adus aproape la un etaj distanta ,efectiv,prietenii romani din Africa – care nu au putut sa se intoarca in Romania in perioada asta…asa ca am trait un sentiment inedit si trist totodata,de a stii si ai vedea de pe balcon ,ajungand dar neputandu-ne vedea!E bizar ca sentiment Intre timp nici la spital (sunt medic) lucrurile nu mai sunt la fel, o parte din sectie s-a schimbat ca profil iar in weekenduri facem garzi de urgenta in locul urgentistilor care fac urgentele Covid ..e totul presarat cu stress si invers ,dar incerc sa imi zic ca toata perioada asta nu va face decat sa ma ajute sa cresc! Stay safe ,stay at home !