Viața mi-a fost dată peste cap, în fiecare zi mergeam la școală, unde mă așteptau micuții mei, care de cum mă vedeau că am coborât din microbuz, veneau fuga să mă ia în brațe și să îmi spună “Bună dimineața!”. Acum ce am, teamă, stres și tristețe. Nu mai merg la școală, zilnic vorbesc la telefon cu copiii mei, dar nu am răspuns la întrebarea pe care mi-o pun ei: Când începem școala? Îmi e dor de școală, de copiii mei, de zâmbetele lor nevinovate.