Țin minte perfect ziua in care s-a dat anunțul ca se închid școlile. Eram la birou, scriam de zor la ACF. La început au apărut zvonurile ca de-a doua zi se închid toate scolile si grădinițele. A început panica, mai erau 2 zile pana la deadline, ce fac cu copilul? A venit si anunțul oficial, se închideau pe 11 martie. M-am liniștit, mai aveam o zi de lucru. A se observa ca panica maximă era legată de deadline și nu de covid. Am făcut un plan cu fetele pentru perioada post-ACF, vin cu Ilinca la birou, vine si Andreea cu pisica, mai vin ele pe la mine, ne descurcam. Little did I know. Îmi amintesc cu exactitate ultima oara când m-am întâlnit cu colegele mele. După o zi de peripeții, ne-am hotărât sa continuam să lucram la mine acasă. Am luat copilul de la grădiniță, i-am pus Frozen si am urcat proiectul pe platforma. Fetele au plecat sa mai lucreze si la un alt proiect si a rămas ca ne auzim on-line pentru ultimele detalii legate urcarea proiectelor, după care ne luam o binemeritata pauza de câteva zile si ne reauzim după, urmând sa continuam activitatea așa cum o planificasem- cu copilul si pisica la birou. Little did we know. Imediat, lucrurile au început să se miște cu o viteză amețitoare, alertele cu știri de ultima oră intrau în continuu pe telefon, informații contradictorii…multa panica. Am început să îmi fac griji legate aprovizionare, am început să planific foarte bine mesele, sa caut pe site-uri dubioase dezinfectanți. Educatoarele de la grădi s-au mobilizat foarte repede si ne-au trimis activități pentru copii, am început lecțiile on-line, am încercat să-i fac un program celei mici încât sa ii ofer si să ne ofer o bruma de predictibilitate în toată incertitudinea. Nu mi-a venit să cred cât de mult timp am petrecut pe grupul de părinți și cât de mult bine mi-a făcut această comunitate. Ne-am asumat toate o vulnerabilitate împărtășită într-un mod foarte onest. Ne-am împărtășit greutățile, provocările si bucuriile știind ca vom fi înțelese. Pe mine m-a ajutat enorm să văd că nu sunt singura căreia ii e greu, care nu reușește să culce copilul la prânz sau care are jucării in toate colțurile casei. O perioada munca a fost așa undeva departe, mai degrabă in amintire. După care a fost foarte prezenta in încercarea de a scrie un proiect, după care iar am intrat in perioada cu productivitate scăzută. Cumva, toată perioada asta o resimt pe modelul “fierăstrău”. Sunt zile în care mă simt epuizată, deși nu reușesc sa fac mare lucru, în care dorul de părinții mei, de ieșit, de prieteni, de viată de dinainte mă sufocă. Și sunt zile cu mult bine, cu picnic pe balcon, cu distracție cu Elsa, seriale si vin sau Zoom-uri pline de râsete, productivitate și creativitate. Uneori, îmi face atât de bine liniștea si statul si bucuria de a petrece atât de mult timp cu cea mica, încât mă întreb cum oare voi reveni. Unul dintre cele mai emoționante momente pe care le-am trăit în această perioadă a fost înainte de Paște, când mi-am văzut părinții doar de la balcon, după ce le-am lăsat câteva cumpărături și dupa ce am luat pachetul pregătit de ei. M-a impresionat grija cu care au pregătit pachetul cu bunătăți de Paste si am resimțit dragostea si dorul lor. Ajunsa acasă am descoperit un alt pachet de la una dintre cele mai dragi prietene, care, înspre norocul meu, îmi este si vecina. Pachetul conținea lucruri extrem de utile de la creioane colorate cu Elsa la Dettol. Este copleșitori sa vezi câta grija are cineva de tine si de nevoile tale. Am despachetat pachetul plângând. Am telefonul plin de poze “Instagram-abile” cu mâncare, cu joaca sau timp petrecut împreuna. Nu le-am postat si probabil nu le voi posta deși le apreciez pe cele ale prietenilor mei. Pentru ca vreau sa le păstrez doar pentru amintirea mea.. Pentru ca arata doar o parte a povestii. Pentru ca mă gândesc la toate persoanele care se confrunta cu depresie si anxietate, care si-au pierdut locurile de munca si a căror viată a fost complet data peste cap… Mă agăț de speranța că vom învăța cu toții cât de important este solidaritate, cât de fragile ne sunt plasele de siguranța și cât de important e sa ne fie bine tuturor.
