În primul rand mi a oprit toate planurile si proiectele. ce vacante, ce #abia astept sa vina vremea de grecia#, ce #peste o luna pe vremea asta suntem la paris#, ma rog, intelegeti ideea. Mi se pare incredibil cum totul s a schimbat practic intr o singura zi si cum nu am anticipat deloc, deloc, deloc ceea ce urma sa vina. Ma bucur un pic ca anul asta nu facusem prea multe planuri de vacanta inca, un pic de premonitie, un pic de pragmatism. Schimbari reale? Incerc sa iau partea buna a lucrurilor, am mers intotdeauna pe varianta asta. Nu ne mai trezim dimineata, caci nu e scoala, nu mai alergam atat de mult ziua, ne intoarcem in casele noastre unde ar trebui sa ne fie bine. Mie imi e, nu am o problema cu statul acasa, dimpotriva, imi face placere. Sigur ca fix acum imi imaginez ca mi as dori sa merg la discoteca, ceea ce n am mai facut de ani :)) Cred, cum ziceam, ca ar trebui sa apreciem ceea ce avem, sa ne bucuram ca primavara asta avem timp de ascultat pasarile si le si auzim, pentru ca e mai liniste, si om vedea noi ce se mai intampla. Ma sperie faptul ca oamenii nu iau in serios pericolul, ma sperie ca orasul e plin de oameni, ma sperie perspectivele economice, incerc sa cumpar cat mai mult de la antreprenorii de la care cumparam si alte dati, pentru ca stiu ca pentru ei e cel mai greu acum, dar pe de alta parte incerc sa tin temerile astea sub control, caci oricum nu prea am ce sa fac in acest moment