Pentru mine, ăsta este cel mai nepotrivit moment în care se putea întampla așa ceva. Știu că pot fi categorizată drept „privilegiată” în perioada asta dificilă (și sunt recunoscătoare pentru multe), însă nu îmi este ușor, totul pare întors pe dos: examenele pe care urmează să le dau îmi provoacă mai multă anxietate decât în mod obișnuit, încă nu consider că m-am mobilizat îndeajuns în ceea ce privește învățatul, iar episoadele depresive îmi dau de furcă, iar asta e cea mai mică problemă. Mă gândesc la cum, după trei luni de izolare, imunitatea mea nu va fi de încredere și sunt destule șanse să mă îmbolnăvesc (nu doar de covid) în apropierea admiterii… Chit că aceasta este online (fapt generator de alte anxietăți), să nu fiu în formă în ziua admiterii ar putea fi ceva în stare să-mi schimbe tot viitorul imediat…în rău. Perioada asta era oricum plină de stres, din cauza examenelor și a mutatului foarte departe de casă etc, dar acum au apărut probleme cu care nu credeam că voi fi nevoită să mă lupt în această viață. Nu ajută deloc nici faptul că iubita mea se află la mulți kilometri depărtare, că nu ne-am mai văzut de multe-multe săptămâni, sau că împart casa în care locuiesc momentan cu un membru de familie abuziv. Este o perioadă ”low” pentru psihicul oricui, nu este nicicum una de relaxare și ce este foarte rău e că pare că le-a dat prilej oamenilor să fie (și mai) răi… Toată lumea are ceva de comentat (mai ales dacă ești un elev care îndrăznește să se plângă de ce i se întâmplă), parcă am uitat ce înseamnă „empatie” sau „politețe”…