Inca nu mi-e clar cum mi-a schimbat viata COVID19, dar clar mi-a deschis putin mai mult ochii si nu mi-a placut ce am vazut. Cand a inceput oficial starea de urgenta eram insarcinata in 10 saptamani. La 12 saptamani de sarcina eram programata pentru morfologia de trim I. Hazardul face ca sarcina nu era ok, fatul nu se dezvoltase normal si sarcina trebuia intrerupta. Si de aici a inceput circul. Se pare ca intreruperea mea de sarcina nu era o intrerupere de sarcina terapeutica, adica nu era amenintatoare vietii mele. In situatia in care treceam prin niste momente foarte dificile emotional, se pare ca o intrerupere de sarcina, care nu e in regim de urgenta, in perioada pandemiei este foarte greu de facut. Fiind in scenariu 4 al starii de urgenta spitalele de stat primeau doar urgente (eu nu eram o urgenta), iar clinicile private nu ma primeau pentru ca nu aveau anestezist (eu sufar de epilepsie, si orice interventie de genul acesta necesita anestezie). Din fericire pentru mine o solutie s-a gasit la o clinica privata, chiar si fara anestezist, deci fara anestezie, in niste conditii destul de rudimentare. Totul s-a rezolvat doar cu ajutorul unor medici care imi sunt si prieteni. Dar fara ajutorul lor acum aveam o sarcina care imi punea in pericol viata. #drepturilefemeii 2020 Sistemul de sanatate trebuie reformat ugent si din temelii!