În timpul pandemiei m-am apropiat și mai mult de soțul meu. Deși nu suntem căsătoriți de mult timp ajunseserăm să ne îndepărtăm ușor, pentru că patul devenise doar locul unde cădeam amândoi frânți după o zi de lucru, fără măcar să ne mai zicem “noapte bună”. Acum tragem un pic chiulul de la muncă, oricum nu se prinde nimeni. Folosim timpul câștigat să ne facem fericiți unul pe altul. E ușor să uiți de lucrurile importante când nu îți mai vezi capul de muncă. Am realizat că nu îmi doresc decât să fim fericiți împreună, iar acum tot ce fac e cu ideea asta în gând