In linii mari, viata nu mi s-a schimbat foarte mult, sunt inca in concediu pentru crestere copil si distantarea sociala o practicam de ceva vreme pentru a-mi proteja copilul de raceli/ virusi. In schimb ceea ce simt acut este lipsa perspectivei viitorului, faptul ca nu imi pot face planuri pe termen mediu si lung si mai ales ca nu stim cum va arata. Teama cea mai mare este legată de copil si fara sa vreau ma gandesc la cele mai grele scenarii, in caz ca noua parintilor ni s-ar intampla ceva. Ma imbarbatez si imi spun in fiecare zi ca nu pot permite sa ma imbolnavesc si daca o fac, singura mea datorie este sa ma fac bine.
Te simți ajutată de autorități?
Nu ma simt in categoria de risc si atunci nu astept ceva direct. Din punct de vedere al meseriei sunt obisnuita cu o anumita rigoare si respectarea unor interdictii si consider ca masurile din ordonantele militare sunt cea mai buna cale de a ne feri de sistemul medical, acolo consider ca este cea mai grava problema. Mi se pare crunt si nedrept ca nu exista un protocol de a tine informați membrii familiei cu privire la starea de sanatate.
#împreunăsuntemmaiputernice
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Accept
