Buna. Sunt studentă în ultimul an în Marea Britanie, așa ca pentru persoanele ca mine, în ultimul an de studiu, criza asta ne-a lovit mai puternic. Pentru inceput, situatia in UK era deja mai dificila, pentru ca la inceputul semestrului al II-lea, foarte mulți profesori au fost in greva ca sa protesteze împotriva condițiilor de muncă și salariilor, printre altele. Așa ca timp de 5 saptamani, nu prea am făcut ore. Și așa cum mă așteptam, la finalul celor 5 saptamani de greva, facultatea s-a închis datorită pandemiei. A fost și încă este un semestru dificil, pentru ca în loc sa mă bucur de ultimele luni la facultate și să încep sa cunosc oameni, sa fac networking pentru viitoarea mea cariera, sunt izolată într-o țară care nu-i a mea. E adevărat ca eu sunt cea care a preferat sa ramana aici, dar asta nu face aceasta perioada mai ușoară pentru mine. Am vrut sa raman aici din 2 mari motive: primul, pentru ca imi era teama sa strabat drumul pana la aeroport, sa fiu într-un avion plin de oameni doar ca sa ajung acasă, o călătorie care chiar și cu zbor direct durează aproximativ 10 ore; al doilea, faptul ca nu-mi puteam trimite cărțile de care am nevoie acasă. Așa ca am rămas aici, singura, in camera mea de cămin și apartamentul pe care obisnuiam sa il impart cu alți 4 oameni. Mi-a fost teama de virus si sa nu-l dau celor apropiati, mai în varsta decat mine si bolnavi. Cred ca aceasta criza a avut cel mai negativ impact asupra educației mele. Ce mă așteptam sa fie un semestru plin de oameni și informații noi, în care sa creez conexiuni importante cu profesorii mei și să fac cercetări despre subiectele care mă pasionează, s-a transformat într-un semestru în care trebuie sa lupt zilnic sa fac ceva pentru facultate. E dificil cand locul pe care pana acum îl asociai cu relaxarea, spațiul tău personal, s-a transformat și în spațiu de lucru. De asemenea, orele online sunt o provocare – la început mi-a fost greu sa mă adaptez, deveneam foarte anxioasa cand ma gandeam ca profesorii o sa mai puna sa deschid camera ca sa ma vada cand vorbesc și ca practic toți cei din conferința vor pătrunde deodată în spațiul care atâta timp a fost oarecum sacru pentru mine. Sunt o persoana introvertita, așa ca pun foarte mare accent pe spațiul meu personal, care totodata reprezinta o scapare din lumea dinafara sa. Dar pe langa prietenii mei din România, trecerea la ore și evaluări online nu m-a afectat atat de mult. Oricum aici ne folosim foarte des de tehnologie, iar cel puțin pe specializarea mea, examenele s-au transformat în cercetări personale și nu ma plang de asta. Îmi pare rău de cei din România, care pana și în astfel de perioada de criza la nivel mondial, trebuie sa memoreze informatia, in loc sa o aplice. Nu cred ca am observat niciodată mai bine diferențele dintre aceste 2 sisteme de educație. Am fost și bolnavă cateva saptamani, otita. Și a fost foarte greu sa nu am acces la serviciile medicale din cauza virusului. Am putut vedea un doctor specialist abia după 3 saptamani de suferință, iar pană atunci, asistenții de la o clinică au fost cei care m-au consultat și mi-au dat antibiotice. Mi-au fost prescrise 2 tipuri de antibiotice 2 saptamani la rand și apoi 2 tipuri de picături. Asta m-a facut sa cred că probabil mi-ar fi fost mai bine acasă. În acele saptamani în care aveam dureri constant și nu puteam dormi, mi-am ieșit și mult din ritmul pe care cat de cat reusisem sa il stabilesc în carantina. Nu am mai citit, nu am mai lucrat pentru facultate, iar cand durerea s-a dus, a rămas depresia. Mi-as fi dorit sa dorm toata ziua, mă simțeam complet la pamant legat de tot. Dar așa cum am mai făcut de multe ori in trecut, a trebuit sa ma ajut singura. Am făcut ceea ce întotdeauna mă face sa mă simt mai bine: curățenie. Curățenia întotdeauna m-a ajutat sa simt ca am reușit sa fac ceva în ziua respectivă, chiar dacă nu e mare lucru. Și nu sunt doar parti negative la distanțarea asta socială. În sfarsit mi-am îndeplinit dorința pe care o aveam de mult timp și am devenit vegana. Acum ca am mai mult timp sa gatesc si sa experimentez zilnic, am renuntat complet la produsele animale. În ultima saptamana, am reușit sa îmi stabilesc și un program sanatos de somn – mă culc devreme sa ma trezesc devreme. Criza aceasta m-a făcut și să realizez cat de privilegiata sunt, sa pot fi în siguranță în camera mea de apartament și să am în continuare susținerea părinților, cand alții își pun viața în pericol ca sa isi permita sa traiasca. Sunt privilegiata ca pot sta în casa si sa invat si sa devin mai buna, asa ca nu ma plang de situația mea. Din contra, plang pentru toți cei asupra cărora aceasta criza a avut un impact cu adevărat negativ: oameni care și-au pierdut viața, familiile, casele, locurile de munca. E dificil, dar încerc sa nu mă plang, ci sa folosesc acest timp pentru a ma educa și a-i ajuta pe alții. Totuși încă îmi e greu cu munca. Uneori mă gandesc ca eu, ca multi altii în aceasta perioada, am așteptări prea mari de la mine. Trecem printr-o perioada unică în timpuri moderne și mi se pare ca vreau sa schimb prea multe lucruri deodata: sa mananc sanatos, sa mă culc devreme, sa fac sport, sa citesc literatura, sa invat pentru facultate, sa socializez, sa mă uit la filme și seriale bune. Cred ca provocarea cea mai mare cu care mă confrunt acum e sa realizez, atunci cand am atat de mult timp la dispoziție, ce este și ce nu este important pentru mine. Simt ca toata informația la care am acces online a devenit mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Simt ca sunt atat de multe lucruri pe care le pot invata acum, incat nu știu de unde sa incep. Am atat de mult timp la dispoziție zilnic – tot timpul pe care pana acum îl petreceam aranjandu-se în oglinda, mergand dintr-un loc în altul, ieșind în oraș cu prietenii. Și-n același timp realizez că probabil (sper) ca nu va mai exista niciodată o astfel de perioada in viata mea, avand oarecum libertatea de a sta în casa și a face tot ce mi-am dorit de mult timp. Dar presiunea apare atunci cand te gandesti ca trebuie sa folosești timpul asta ca sa devii mai bun decat ai fost pană acum, ca trebuie sa ieși din carantina o persoana complet schimbată. O gândire care e intotdeauna binevenita (sa vrei sa devii mai bun). Dar în același timp e important ca în aceasta perioada sa aratam compasiune, atât fata de altii, cat și fata de noi. Sa nu fim duri cu noi înșine atunci cand nu reușim să facem tot ce ne-am propus într-o zi, ci să înțelegem situația în care ne aflăm. Și în final, cred ca asta este cea mai importantă lecție pe care am invatat-o în ultimele 2 luni: compasiune și înțelegere fata de propria-mi persoana.