M-a ajutat că am continuat să lucrez de acasă pe timp de pandemie, pentru că mi-a permis să am o rutină constantă în viață: trezit de dimineață, ședințe pe ZOOM, lucru pe proiecte, discuții cu colegii pe WhatsApp. M-au ținut în cele două luni de izolare destul de ancorată la societate și conectată. Cu partenerul am avut însă probleme. Am fost la un pas de despărțire. Dar nu vreau să intru în detalii. Am realizat lunile astea că mă implicam în prea multe lucruri înainte de Coronavirus. Făceam mult voluntariat și lucram oricând era nevoie, inclusiv în weekend dacă trebuia să trimit rapid un mail sau să postez ceva scurt pe social media. Îmi spuneam că e rapid și nu durează mult, dar de fapt, am înțeles acum că am nevoie de limite între lucru și odihnă, între zile de muncă și zile de repaus. Și am mai înțeles că e ok dacă nu schimb lumea până ajung la 30 de ani, că uneori e nevoie să am grijă de mine și de cei apropiați mie. Încerc să-mi valorific mai bine timpul acum.