Am 17 ani. Aveam 16 când am decis sa mă mut din țara după ce am aplicat la o bursa. Sunt studenta in străinătate și urmez un program de bac internațional. Stăteam in afara țării de 8 luni cu o scurta pauza de 2 săptămâni când m-am întors pentru sărbătorile de iarna. Am fost nevoită sa mă întorc pe la începutul lui Martie. Primul lucru pe care cineva mi l-a spus când am ajuns înapoi in țara, respectiv șoferul meu de Uber, a fost ca “lasă ca iau eu asta ca ești fata” când încercam sa îmi scot valiza din mașina. M-am întors cu atâta dorința de a schimba ceva dar văd ca ajung in situații de genul, ajung sa stau la masa cu “bărbați” care poarta o conversatie și sa nu pot spune nimic pentru ca sunt “mică și proasta”. Stiu ca poate suna ciudat ca mă plâng de lucrul asta in timpul unei pandemii care îmi pune sub semnul întrebării viitorul, dar nu v-ați saturat? Patriarhia și diferențele între sexe trebuie sa se termine pentru ca eu nu mai suport ca un singur bărbat sa îmi spună sa tac. Sa stau jos.Sa nu mă enervez. Sa nu mănânc asta ca o sa mă îngraș. Sa nu ridic tonul. Sa îmi plec capul in fata lui. Sa tac pentru ca sunt mică. Sa fiu privită de sus pentr ca nu am “destula experiența”. Sa mi se spună ce sa fac cu corpul meu și ce nu. Sa nu pot sa spun NU când un băiat vrea ceva de la mine. Nu mai accept ca Dana Budeanu sa îmi spună ca nu ar trebui sa beau bere. Nu accept sa trăiesc intr-o lume in care sa nu pot sa spun ce gândesc. Probabil dacă oricine m-ar fi întrebat asta acum un an as fi ras, ca mulți oameni de vârsta mea, dar am explorat, am învățat și am realizat ca ceea ce se întâmpla in societatea noastră e complet greșit și “neortodox” ca tot spunem noi ca suntem mari creștini. Știi in afara am experimentat chestia asta foarte dubioasa care se cheamă consimțământ. Ți s-a întâmplat vreodată ca un tip sa te întrebe dacă poate sa te sărute inainte sa o facă? Sa te refuze pentru ca știe ca ai băut? Sa te întrebe de 3 ori ca sa se asigure ca nu o sa regreți? Pai cam așa stau lucrurile in tari mai civilizate. Spun chestiile astea deoarece eu in plină pandemie după ce am fost trimisa înapoi acasă (deoarece majoritatea granițelor începuseră sa se închidă) amrealizat ca dacă suntem in stare sa reacționam așa la o situație noua, necunoscuta de ce nu suntem in stare sa schimbam chestii care au fost greșite de decenii, lucruri cu care se confrunta și străbunica străbunicii? Știi ce e un femicide? Eu nu știam. Nu știam ca exista crime împotriva femeilor pentru ca sunt femei. M-am documentat, nu exista nici măcar o statistica care sa arate aceste cifre in România, de ce? Pentru ca am ajuns sa le normalizam atât de mult încât sa nu mai realizam diferența. Hai sa facem ceva, împreuna pentru egalitate și dreptate, in casa, de acasă.